Vulnerabilitate

Discutam cu cineva și ma felicita pentru curajul de a fi vulnerabila. Recunosc ca înainte și eu vedeam asta ca pe un curaj nebun. Acum nu știu dacă l-as mai numi curaj. As zice ca a-ti da voie sa fii vulnerabil necesita auto-acceptare, asumare si vointa de a-ti trăi adevarul, deplin, liber, neîngrădit, independent de orice autoritate exterioara (gen “gura lumii”). Am scris un articol despre acceptarea de sine https://adriana-maria.ro/acceptarea-de-sine/.

Vulnerabilitatea face parte dintr-un proces de împuternicire. E asumarea totala care pleacă dinspre tine spre exterior si anulează orice eventual atac ( iar daca nu il anuleaza, ii reduce considerabil efectele asupra ta). Când îți accepti si asumi toate părțile în care ai putea fi ranit, atacul devine inutil fiindca tu ești deja constient, asumat, imun. Am inteles ca nimeni nu ma poate rani decât dacă eu permit asta, ca lucrurile pe care le am eu în mine ma rănesc, nu acțiunile exterioare, ci felul cum decid sa reacționez la ele.

Cum am aplicat eu

A fi vulnerabila la mine a însemnat a nu mai trai în minciuna perfecțiunii, a nu-mi ascunde trairile, suferintele, defectele, luptele, a nu avea secrete sau tabu-uri, a-mi da voie sa simt asa cum simt si sa ma comport natural, fara filtru. A fi ce sunt ca o carte deschisa, nu doar cu oamneii care ma cunosc, ci si cu cei care nu ma cunosc. Am început sa scriu articole pe blog despre toate problemele cu care ma confrunt, lucrurile din mine care nu îmi plac și la care lucrez… Pentru ca nu-mi mai e rusine cu nimic din mine. Si pentru ca tot ce accept, eliberez, vindec, toate mesajele si lectiile din spatele a tot ce fac, vreau sa serveasca si altora. Nu prea mai am teama de a fi judecata.

Expunerea asta ar fi trebuit sa ma facă sa ma simt slaba, neajutorata ? Dimpotrivă, asta mi-a dat cea mai mare putere. Pentru ca nu îmi mai consum energia prefacandu-ma ca sunt altfel decat sunt si incercand sa ascund lucruri despre mine, lucruri care dor, lucruri de care nu sunt mandra… ci doar sa mi le asum și sa le fac publice în speranța că si alții vor avea de învățat din experientele mele.

Incearca si tu !

Am auzit des cuvantul “vulnerabilitate” in ultimul timp, in ceea ce ma priveste. Da, mi-am dat voie sa fiu vulnerabila mai mult decat oricand. Pentru ca vreau sa fiu ce sunt, cum sunt in fiecare moment. Pentru ca nu ma intereseaza cum sunt vazuta. Pentru ca tanjeam dupa eliberare, dupa libertate. Am fost apreciata pentru puterea de a fi vulnerabila. Da, necesita o putere. Sau poate oboseala… oboseala de tot si toate, de minciuna, de eforturi, de aparente. Sa nu mai ai enegie sa te prefaci. Sa atingi pragul de jos și sa nu mai ai alta varianta decat sa te ridici in adevăr.

Masti… ne incurcam pana si noi in mastile pe care le purtam, caci la un moment dat nu mai stim ce suntem, care varianta e cea reala. Ce s-ar intampla daca nu ne-am mai stradui sa ne aparam ? Daca ne-am arata vulnerabili ? Ne-ar ataca cineva ? Oare ? Eu cred ca oamenii empatizeaza cu autenticitatea, cu asumarea, cu bunătatea. Eu cred ca e atacata minciuna, superficialitatea. Sau cel puțin… asa vreau sa cred. În lumea ideala la care visez asa se intampla. Desi pentru multi vulnerabilitate = slabiciune, de fapt e un generator de putere incredibil si unul dintre cele mai puternice acte de eliberare pe care le-am simtit pana acum. Nu ma crede pe cuvant, ci incearca !

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *