Lipsa de incredere in noi

Despre multi dintre noi…

Lipsa de incredere in noi ne rapeste cea mai importanta libertate – libertatea de a fi. Pentru mine a venit si momentul asta. Tarziu, dar e perfect si asa. Am discutat cu mai multe persoane din Camp-urile de meditatie in ultima vreme si in multe dintre discutii ne intersectam. Unde ? In lipsa de incredere in propria persoana, care ne ingradea exprimarea si simtirea. Stiind acum ca ceilalti sunt oglinzi pentru mine, pot spune ca da…. mi s-a reflectat lipsa de incredere in mine in multi, prea multi oameni in ultimele luni.

M-am reflectat atat de tare, incat am decis sa spun STOP ! Un stop hotarat si asumat. Sunt deja suficienti ani de neincredere, de abtinere, traiti in toate fricile care vin la pachet (frica de expunere, de vulnerabilizare, de respingere, de neacceptare, de dezaprobare etc). Schimbarea vine din interior, pleaca doar din tine si incepe astazi (nu maine, nu anul viitor). Îți poți personaliza ritmul pasilor pe care ii parcurgi, dar mai intai asigura-te ca incepi real sa lucrezi cu lucrurile din tine care necesita schimbare și ca eforturile sunt constante.

O oglinda

S-a intamplat ceva din care am decis sa imi extrag o lectie. Discutam cu o colega din Camp-ul de meditatie https://www.lifeandspiritualcamp.com/, despre faptul ca a vazut ca scriu pe blog, i-am spus ca ma simt mai inspirata in ultima vreme, datorita experientelor din Camp. Mi-a marturisit ca si ea a inceput sa scrie poezii, dar ca nu are incredere sa le impartaseasca cu colegii. Am incercat sa o conving sa le posteze. EU incercam sa o motivez sa aiba incredere in ea. Si apoi m-a lovit realitatea. ”Dar eu am incredere in mine, ca mai apoi sa incerc sa le-o insuflu celorlalti ?”

Pai nu… Nu am, caci din cele 10 articole scrise in ultimele 2 luni, nu am distribuit decat vreo 2, dupa ce m-am gandit cateva ore daca sa le distribui sau nu. Nu am, caci atunci cand vine timpul pentru a ma exprima, pun pe pauza tot ceea ce sunt, ce simt si ce vreau sa transmit….de frica ! Frica de a nu fi pe placul celorlalti, frica de critica si judecata, frica de a lasa sa zboare bucati din mine, frica de a ma arata sensibila, etc. Astazi frica de a nu-mi muri definitiv curajul, individualitatea, darurile puse de Dumnezeu in mine, e mai mare decat orice alte frici. Asa ca îmi dau voie sa fiu, orice ar însemna, orice pret ar trebui sa platesc. Faptul ca reusesc sa fac asta e o batalie castigata pentru mine, indiferent de feedback.

O decizie

Ce credibilitate sa am daca schimbarea nu incepe de la mine ? Cum sa pot schimba ceva in bine in ceilalti daca nu reusesc sa lucrez la mine, pe niste lucruri simple ? Asa ca am decis sa fac o schimbare pentru mine si sa inspir poate, prin “puterea exemplului” (sintagma asta m-a tot urmarit in ultima vreme si cred ca este cazul sa o integrez). Si ca un exercitiu de incredere, atat pentru mine, dar mai mult pentru ceilalti (caci atunci cand vine vorba de ceilalti, mereu sunt mai motivata decat as fi pentru mine), am decis sa scriu eu o poezie, pe care sa o postez. Am facut-o in 10 minute, nu e menita sa dea pe spate pe nimeni, e menita doar sa transmita mesajul asta : ”Sa ne dam voie sa fim, sa curgem, sa ne exprimam, sa ne expunem, sa credem in tot ce avem frumos in noi. Votul de incredere pleaca de la noi, iar apoi vin si confirmarile din exterior. Cum ne cultivam increderea in noi ? Dandu-ne voie sa fim cum ne vine natural sa fim, riscand si expunandu-ne.”

O schimbare

Eu incep sa imi acord un vot de incredere si libertate, nu vreau sa mai urmez un traseu creionat de frici, imi dau voie sa ma expun unei posibile greseli, stiind ca sunt suficient de puternica incat sa nu ma darame, ci dimpotriva, sa ma motiveze. Daca nu va place poezia de mai jos, trebuie doar sa imi spuneti. Desi a fost tot ce am simtit si am putut acum, sunt sigura ca in urmatorul moment de inspiratie voi face una de 10 ori mai frumoasa. Imi dau voie sa fiu, sa risc, sa cresc, sa invat, sa las sa zboare parti din mine. Eu aleg sa cred ca Dumnezeu nu a dat gres cu mine, ca a pus in mine fix ce trebuia sa puna, fix ce a vrut sa raspandeasca in lume prin mine. Cred in Dumnezeu, prin urmare incep sa cred si in mine. Feel free to be !

O lunga cautare

  • Te-am cautat in vieti vechi si vieti noi,
  • Te-am cautat in altii, te-am cautat in ”noi”.
  • Te-am cautat in carti, filme si vise,
  • Te-am cautat in realizari si usi inchise.

  • Te-am cautat in obiecte si oameni,
  • Te-am cautat in placeri si simturi.
  • Te-am cautat in masti, ego si aparenta,
  • Te-am cautat disperata, satula de absenta.

  • Te-am cautat peste tot.
  • Nu te-am gasit. Unde erai ?

  • Nu m-am gandit sa te caut in mine.
  • Era prea simplu, prea usor, prea bine.
  • Am crezut ca esti mult mai departe,
  • Si pana de curand, ca tot ce fac e desarte.

  • Am muncit pentru tine in fiecare zi,
  • Am adormit cu tine in gand in fiecare seara.
  • Te-am scris, te-am plans, te-am tipat,
  • Si te-am asteptat, pana m-am resemnat.

  • Cand m-am oprit din cautari, ai aparut.
  • In aer, in suflet, in trairi, in oameni, in zambet,.
  • Ai venit intr-o explozie de putere si culoare,
  • Bulversandu-ma cu sentimente inaltatoare.

  • Te-am gasit iubire, in sfarsit !
  • Te-am gasit eu ? Sau poate tu m-ai gasit?
  • Iti multumesc ! Iubesc !
  • Gata cu scrisul, acum incep sa traiesc!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.