Frica de singuratate

Experienta mea

Frica de singuratate e mai mare decat frica de moarte în ziua de azi ? Mie de moarte nu îmi mai este frica, dar cu singurătatea simt ca mai am niște reglaje de facut si in prezent. Mai exista inca momente când simt ca-mi apasă pe suflet. M-am hotărât sa scriu părerea și experienta mea, caci in ultimul timp am intalnit mulți oameni, ori triști ca sunt singuri, ori în depresie ca au ieșit dintr-o relație, ori trăgând cu toate forțele de o relatie moartă, pe care sperau la nesfarsit ca o pot aduce pe linia de plutire.

În trecut, frica de singuratate nu m-a facut decat sa traiesc un alt tip de singuratate, nu fizica, ci de suflet. M-a facut sa alerg haotic prin ganduri, sentimente si actiuni total opuse, m-a facut sa stau cand poate ar fi trebuit sa plec, m-a facut sa nu mai fiu constienta de ce simt, doar pentru a nu-mi accepta și asuma singuratatea.

Ii simt prezenta si acum, o constientizez, desi as fi putut sa fug de ea, dar aleg sa o abordez diferit, sa o simt, sa o inteleg. In trecut ma stapanea complet, acum pot jongla cu succes cu ea si stiu sigur ca va disparea definitiv. Am inteles ca varianta corecta nu este cea de a trece pe langa lucrurile care dor, ci prin ele.

Cel mai important, din punctul meu de vedere, e sa nu o las sa îmi influenteze acțiunile, caci atunci ma controleaza ea pe mine si nu-mi aduce nimic bun in viata. Cand actionezi din frica de singuratate, vei primi doar dezamagire si nefericire, te vei scufunda in emotii joase si te vei indeparta de tot ce esti si tot ce ai putea fi. Nu lasa singuratatea sa te conducă si sa iti influenteze deciziile !

M-am oglindit in altii

Articolul a pornit din niște sentimente proprii recente, dar consolidat de experientele a 2 prietene cu care am discutat de curând. Le-am ascultat povestile, le-am văzut compromisul și mai apoi le-am simtit dezamăgirea, suferinta si regretele. Am încercat sa le avertizez ca in alegerile lor, rezultatul nu va fi cel așteptat, ca toate semnele nu duc înspre iubire, însă greutatea singurătatii lor a cântărit mai mult.

N-am putut sa le scutesc pe ele de suferință și regrete, poate nici nu ar fi trebuit, caci fiecare își are de învățat lectiile lui, însă pot măcar sa îmi iau lectia mea din experientele lor… pentru ca da, am simtit si eu ca uneori pare ca orice e mai bine decât presiunea singurătății, uneori uiți ce meriți, uiti ce isi doreste de fapt sufletul tau, uiți de ce ai plecat cand te bate gandul sa te intorci, uneori vrei sa iti umple cineva timpul si mintea, ca să nu observi golurile din tine, pe care insa le poți umple doar tu, tu și Dumnezeu.

  • Nu porni ceva din frici sau lipsuri pe care vrei sa le rezolvi din exterior. Tot ce ai de rezolvat, se rezolva doar din interior, tu cu tine.
  • Nu continua ceva ce porneste greșit. Nu te baza pe faptul ca “Timpul le rezolva pe toate”. Timpul nu rezolva incompatibilitatea. Timpul nu rezolva nimic, tu trebuie sa rezolvi, iar în cazul relatiilor, nu printr-o încăpățânare obsesiva, ci pur și simplu…. “to let go”.
  • Nu-ti consuma energia și nu-ti traumatiza sufletul, crezand ca poți schimba oamenii, caci nu trebuie sa faci asta.
  • Observa real, simte semnele pe care le primesti și vei stii dacă deciziile tale iti vor fi benefice sau nu. Nu te incapatana cand nu primesti răspunsul pe care îl dorești, caci de fapt primesti răspunsul corect.
  • Nu te tine ocupat/a cu atașamente forțate, ci pastreaza-te liber/a pentru iubire, acea iubire, singura iubire. Ai incredere ca exista și ca va veni, când vei fi pregatit/a pentru ea.

Pozitia mea

Cand vreau sa depasesc un moment in care singurătatea isi face aparitia, îmi aduc aminte ce sunt si ma intorc la Dumnezeu. Caci e clar ca atunci când te simți singur, te-ai depărtat de credinta. Atunci când simți ca nu e nimeni lângă tine, ca îți lipsește ceva, ca nu ai nimic, ca ești nimic, uiți de toate binecuvantarile din viata ta, uiți de magia din tine, uiți de Dumnezeu care îți este alături cu toată forta și iubirea.

Eu mi-am propus ca “implinirea/completarea” pe care ‘se presupune’ ca ar fi trebuit sa o aducă cineva în viata mea, sa mi-o ofer singura. Sa fiu completa, vindecata, eliberata, în deplina acceptare a ceea ce sunt si in infinita recunoștință pentru ce sunt si ce mi se ofera, încât fericirea mea sa nu depinda de altcineva. Sa fiu bine cu mine și atât. Prin munca cu mine, prin increderea in mine, prin iubirea de sine, prin credinta in Dumnezeu, prin pasiuni. Sunt intr-un proces, cu suișuri si coborâșuri, dar se vede deja foarte frumos viitorul.

E foarte posibil ca atunci când se asterne pacea in tine, când te aliniezi cu adevărul tău, al vietii, al Lui Dumnezeu, sa nu mai ai nevoie de altceva. Și la fel de posibil, ca atunci când nu mai ai nevoie de completari, Universul sa te răsplătească cu încă o binecuvantare. Lasă viata sa te surprinda ! Cineva de sus știe mai bine ce, de ce, când, cum, cât. Ai credinta !

Intreaba-te !

  • De ce iti lipseste o bucata de suflet cand ramai singur ?
  • De ce nu iti esti suficient ? De ce nu esti atat de bine cu tine incat sa nu mai ai nevoie de altcineva ?
  • De ce fugi de timpul cu tine ? Ce te sperie ? Ce iti aduce ?
  • De ce astepti ca cineva sa te iubeasca mai mult decat o faci tu ?
  • De ce nu ai incredere in tine? De ce astepti sa iti confirme altii cat valorezi ?
  • De ce iti lipseste ceva din exterior ? Dumnezeu te-a facut intreg.
  • De ce astepti fericirea sa vina din exterior ? Tu ce faci pentru ea?
  • De ce uiti sa respiri cand esti singur ? Nu respira nimeni in locul tau.
  • În căutarea a ce fugi ? Ce iti da cealalt și nu iti poti da tu ?

Ce ai putea simti cand redevii singur…

  • Ca iesi din zona de confort.
  • Ca rupi o obisnuinta. Se schimba lucruri, inclusiv rutina zilnica. Inceputurile, schimbarile ne sperie.
  • Ca ai parte de mai mult timp cu tine, cu gandurile si sentimentele tale si nu stii cum sa gestionezi asta.
  • Ca brusc ai dobandit o libertate care te sperie.
  • Ca apar responsabilitati noi.
  • Frici care ies la suprafata.
  • Senzatia de non-apartenenta.
  • Senzatia de lipsa a ceva, a cuiva.
  • Ideea de a nu mai fi iubit (insa poti la fel de bine sa nu fii iubit in relatie) sau de a nu valora suficient.
  • Neîncadrarea in standardele societatii, in ideea de realizare a individului.

Suferinta e o alegere.

Din cât de defectuoase sunt relațiile din ziua de azi, as zice ca frica de singuratate e cea mai puternica. Compromisuri peste compromisuri, pentru ce ? Ca în sfârșit sa iti declari înfrângerea, sa iti plangi timpul pierdut si sa aduni bucati de suflet de pe jos ? Unde s-a întipărit atât de tare în fiinta noastră ca avem nevoie de altcineva pentru fericire ? Cine ne-a facut sa ne simțim incompleti ? Societatea, programele ? Da, dar cu acordul nostru. Ne naștem și murim singuri. Mare parte din tot ce experimentam sunt atașamente fortate, cauzate de rani, lipsuri, nevoi, dorinte. Mare parte din ele sunt eșecuri și în loc sa ne aducă fericirea mult speranta, ne adâncesc în nefericire.

Incepi cu tine !

Ca sa fii fericit și împlinit, indepedendent de situatiile in care te vei afla prin viata, ai nevoie sa fii bine cu tine. Totul pleaca de la relația cu tine. Iubeste-te ! Respecta-te ! Admira-te ! Învață să îți fii suficient ! Învață să fii ! Învață să nu mai alergi după completari, iar tot ce apare în viata ta sa fie primit ca și un bonus.

”A-ti găsi jumatatea”… Care jumătate, ești incomplet ? Dacă ti-ar ajunge tot ceea ce ești, nu ai mai avea nevoie de completari. Vrei sa completezi când ai o lipsa. Ce îți lipsește? Intreaba-te pana reușești sa iti răspunzi sincer la asta. Odata ce te reconectezi cu Dumnezeu, singuratatea devine suportabila, ba chiar la un moment dat, o alegere personala constienta. Totul capata sens, descoperi ca nimic nu e intamplator, totul are un rost, o lectie in spate.

Schimba-ti perspectiva !

Dacă articolul ți s-a părut agresiv, nu o lua personal. Nu e scris pentru tine, e scris pentru mine. Dacă te regasesti și tu, vezi ce butoane apasă în tine, raspunde-ti la intrebari și vei înțelege de ce. Nu fugi de singuratate, ci treci prin ea cu credinta si iubire. Singuratatea in sine nu e ceva negativ, noi o privim asa. Poate fi o oportunitate, o binecuvantare, o simplificare a vietii, o consecinta, sau o alegere. Invata sa lucrezi cu ea si din dusmani, puteti deveni prieteni. Uneori tu si Dumnezeu sunteti suficienti.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.