Motivatie pentru evolutie Frumusete Eu, inainte si dupa Camp-ul de meditatie

Eu, inainte si dupa Camp-ul de meditatie

M-am dus… de fapt nu m-am dus, caci nu stiam unde si de ce merg. Am fost dusa in locul asta magic, am fost chemata de Dumnezeu care a vrut sa imi ofere o mare binecuvantare. Am venit dupa zeci de ani de suferinte, atrageam experiente urate si traiam in frici, anxietate, depresie. Traiam, dar nu traiam… ‘ma chinuiam’ suna mai aproape de adevar. Am simtit ca am revenit la viata aici. Nu stiam cat de frumoasa poate fi viata. Iti fac si tie o invitatie la introspectie https://adriana-maria.ro/o-chemare-catre-sufletul-tau/.

Focusata pe lucruri materiale

Incercam disperata sa imi umplu cu ceva viata, cu lucruri materiale, ca sa simt bucurie, implinire, incredere. Visam la case mai mari. Visam la masini mai noi si mai luxoase, nu orice model, orice culoare sau orice interior, ci lucruri specifice, sa fie PERFECT. Iar acum, la 30 de ani mi-am reamintit cat de magic poate fi sa mergi cu bicicleta, asa ca urmeaza sa imi cumpar una. Orice ai face, dupa orice lucru material ai alerga, niciodata nu va fi perfect, daca nu esti tu perfect pe interior. Nu in aparente mi-am gasit ce cautam, nu in mai mult, mai greu de atins, mai valoros.

Cumparam haine fara oprire, atat de multe ca nu imi ajungea spatiul pentru a le depozita si nici viata pentru a le purta. Dupa ce am daruit deja un sifonier, voi renunta din nou la majoritatea. Caci nu ai nevoie de multe lucruri ca sa fii fericit, noi ne complicam fara rost. Imi doream vacante cat mai dese, iar acum imi doresc timp cu mine, timp in suflet, zambete simple, liniste. Niciodata nu era suficient, mereu saream in mai mult. Si niciodata nu ma incalzea nimic suficient pe interior. Sa nu mai mentionez ca niciodata nu multumeam pentru ce am.

Neacceptare

Nu-mi acceptam corpul. Mereu doream sa mai schimb ceva, sa mai incerc un tratament, o crema minune, o operatie estetica. Era o goana continua si o lupta cu timpul. N-ai cum sa te lupti cu timpul. Si chiar daca ai putea, nu asta e calea. Viata nu e un concurs de frumusete. Sa vedem dincolo de ambalaj. Ambalajul e trecator, sufletul insa ar trebui sa fie din ce in ce mai luminos si mai frumos. Acolo avem de lucrat. Asa ca am spus pas operatiilor, tratamentelor, eforturilor permanente de a fi mai…. pe placul societatii. Sunt pe placul meu, al lui Dumnezeu si mi-e mai mult decat suficient. Ma accept, ma iubesc. Sunt asa cum sunt. Sunt si atat.

Aparente

M-am refugiat in retelele sociale si am incercat sa imi creez o viata falsa acolo. Sa para ca mi-e bine, ca am de toate, ca sunt fericita. Ma straduiam sa postez cat mai des si poze cat mai captivante. Ca sa ce ? Sa primesc apreciere. De ce aveam nevoie de apreciere? Pentru ca nu eram iubita si nu ma iubeam nici eu, nu ma acceptam, nu ma consideram suficienta, nu aveam incredere in mine. Cautam alte emotii, ca sa nu mai simt lipsa de iubire. Am sters acum tot ce tinea de trecut, caci nu ma mai reprezinta. Nici macar nu prea simt sa mai postez poze cu mine, ci diverse lucruri motivationale. Stiu ca SUNT acum si asta mi-e suficient.

Fugeam de timpul cu mine

Cand nu aveam nimic de facut, simteam plictiseala, anxietate, incercam sa gasesc ceva cu care sa imi umplu timpul. Nu mi-a trecut niciodata prin cap sa stau la o discutie cu mine, sa-mi intru in suflet. Cred ca imi era prea frica de ce raspunsuri o sa gasesc acolo. Mintea si sufletul nu sunt cei mai buni prieteni, cel putin la mine. Viata era o fuga continua de la un obiectiv la altul, de la o activitate la alta, ca sa nu am timp sa ma gandesc si sa simt ce se intampla de fapt in interiorul meu.

Acum fug dupa momente cu mine. Ce frumos e cand am timp pentru mine, sau cand imi fac timp pentru mine ! Sa stau, sa ma gandesc, sa simt, sa ma bucur, sa respir, sa iubesc, sa multumesc. Acum fug de zgomotul de afara, nu mai rezonez cu galagia din diverse locuri sau diversi oameni. Nu exista loc mai frumos decat in suflet la tine.

In trafic

Traficul, taramul unde frustrarile tuturor ies afara. Imi placea viteza, imi placeau si situatiile limita, uneori imi placea sa gresesc intentionat. Acum am invatat sa nu ma grabesc, sa ma bucur de drum, sa-l savurez, sa evit sa deranjez alti oameni prin felul in care conduc si sa imi cer scuze mereu. M-am responsabilizat, as spune eu. Am oprit zgomotul din mine si asta se reflecta si in exterior, in lucruri banale.

Eu inainte si dupa meditatie, suntem 2 persoane diferite, slava Domnului ! Nici nu indrazneam sa visez la atat de mult; atat de mult bine, atat de multa liniste, atat de multa recunostinta si atat de multa iubire. Acum chiar simt ca am de unde sa ofer si altora. Eram blocata in ”MAI”, mai frumos, mai mult, mai fals, mai exterior, mai sclipitor. Si acum sunt tot in ”MAI”, dar in mai simplu, mai incet, mai real, mai putin, mai profund.

MAI

  • Mai putina durere, mai multe lectii.
  • Mai putine rani, mai multa vindecare.
  • Mai putin afara, mai mult inauntru.
  • Mai putin rau, mai mult bine.
  • Mai putine lucruri, mai mult sine.
  • Mai putin fals, mai mult natural.
  • Mai putin ”trebuie”, mai mult ”simt”.
  • Mai putine frici, mai multa credinta.
  • Mai putina separare, mai mult intreg.
  • Mai putin atasament, mai multa iubire.
  • Mai putin zgomot, mai multa liniste.
  • Mai putina judecata, mai multa iertare.
  • Mai putin haos, mai mult echilibru.
  • Mai putina insingurare, mai multa comuniune.
  • Mai putin egoism, mai mult sprijin altora.
  • Mai putin din societate, mai mult din tine.
  • Mai putine eforturi, mai multa renuntare.
  • Mai putine complexe, mai multa acceptare.
  • Mai putina fuga de tine, mai multa fuga spre tine.

Mai….. mai bine pentru fiecare dintre noi. Pentru ca se poate, indiferent ce am fost invatati pana acum.

Mai….. mai lipseste sa vrei si tu.

Mai…. mai gaseste niste incredere in tine, incredere ca meriti, ca vrei si ca te deschizi sa primesti.

Mai…. schimba ceva. Risca !

Mai…. mai cu iubire in fiecare zi.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. CĆ¢mpurile obligatorii sunt marcate cu *