Curajul

Unde găsim curajul ?

Curajul il gasim in credinta ? În iubire ? In frica ? In dorinte ? În oameni ? În recunostinta ? In binecuvantari ? În ceilalti ? In noi ?

  • Ce e curajul ? Esti curajos ?
  • Care a fost ultimul gest de curaj pe care l-ai facut ?
  • Cat de greu iti este sa ajungi la nivelul curajului ?
  • Cat de des esti in vibratia curajului ?
  • Cat de des iesi din el ? Cum revii la el ?
  • Din ce vibratie iti iei deciziile, din frica sau din curaj ?
  • Cum te simti cand e prezent curajul in tine/cand nu mai este?
  • De ce il lasi sa plece ?

E necesar sa iti pui intrebarile astea si sa capeti putina claritate in ceea ce priveste actiunile tale. S-ar putea sa iti raspunda la multe ”de ce-uri” care erau in mintea ta. Gaseste puterea de a-ti trezi curajul si lasa-l sa te ghideze prin viata.

Incep eu…

Curajul e puterea de a simti fricile si totusi de a actiona in ciuda lor. E intelegerea ca ceva e mult mai important decat falsa siguranta in care te tine frica, cum ar fi libertatea, increderea, reusita. Inseamna sa iesi din zona de confort si sa iti asumi riscuri, sa nu renunti si sa incerci de cate ori e nevoie. Curajul e un vot de incredere pe care ti-l dai tie. Inseamna sa iti doresti sa reusesti, sa crezi asta indiferent cat de apasatoare pot fi pachetul de frici din tine si vocile de pe margine care nu vor sa reusesti.

Nu am fost o persoana curajoasa pana acum, as spune ca am fost mai degraba fricoasa. Dar ma lupt sa rup tiparul asta si nu exista alta varianta decat reusita. Dupa ce am reusit sa vad ce efect transformator poate avea 1 secunda de curaj, nici nu-mi pot imagina ce inseamna sa stai cat mai mult in vibratia curajului. 30 de ani si o sclipire de curaj m-au adus pe un drum total diferit. Am decis candva ca vreau sa fac ceva pentru sufletul meu. Am avut CURAJ sa ma pun in prim-plan pentru prima data si sa fac un lucru care m-a chemat. Decizia mea a dus la lacrimi de fericire si la primele cele mai pline zile de simtire din viata mea.

Mai mult de atat….

Primul gest de curaj a fost sa planific o calatorie in junga (care nu a mai avut loc), dar primul care s-a si materializat a fost sa merg in camp-ul de meditatie. Ultimul gest mare de curaj a fost sa imi mentin pozitia, sa imi respect alegerile, sa raman in picioare cu demnitate, sa cred in puterea luminii, sa accept ca unele lucruri trebuie sa se schimbe. Nu a fost frumos sau usor, dar a fost necesar. Sa continui sa merg pe un drum pe care prea multi nu il inteleg si il contesta, necesita curaj. Sa expun tot ce traiesc si sa merg in lume fara masti necesita curaj. Sa iti duci luptele cu fricile necesita curaj. Sa visezi si sa mergi in directia visului necesita mult curaj. Sa pierzi lucruri sau sa te pierzi pe tine in procesul de regasire, intr-o lume infinita si necunoscuta, necesita mult curaj.

Ies din curaj des inca (din pacate), de cate ori ma lovesc de vreo situatie careia mi se pare ca nu ii pot face fata, caci simt ca nu depinde de mine sau cand lipsa de incredere in mine preia controlul. Revin in curaj amintindu-mi de tot parcursul meu, imi iau puterea din toate experientele prin care am trecut, toate luptele pe care le-am depasit si din credinta ca exista mai mult si ca se poate mai bine, credinta care mi-a schimbat radical interiorul si parcursul vietii. Uneori revin in starea de curaj rememorand clipe din trecut in care am fost fericita. Alteori creez din nimic, prin simpla intenție.

Urmezi tu !

Deciziile mi le iau din curaj in mare parte, asta in ultima vreme…. iar cele unde stau mai mult timp au miros de frica. Visez insa din vibratia curajului si mi se indeplineste destul repede tot ce visez. N-am stiut ca se pot materializa lucruri asa de repede, asa de exact, asa de frumos…. caci daca as fi stiut, as fi facut-o de mult timp. Cand e prezent curajul plutesc, visez, vibrez, am incredere ca pot orice, ca nu exista limite in nimic. Cand nu mai e curajul sunt mica, orice plan e greu de indeplinit, nu mai visez, ma multumesc cu putin, ma afund in…’nimic’.

De ce pleaca curajul? Uneori obosesc. Uneori tot ce se intampla, tot ce fac, tot ce gandesc, tot ce stiu si ce nu stiu e prea mult. Ma pierd. Ma lovesc de oameni. Ma lupt cu situatii carora nu le gasesc explicatie, nu gasesc raspunsuri, nu inteleg. Ma impart in prea multe locuri, lucruri si nu fac fata. Dar de fiecare data cand ma ratacesc vine un moment în care îmi aduc aminte și drumul înapoi. Au si caderile rolul lor, de a face ridicarile mai puternice si mai spectaculoase. Nu contează de cate ori cazi, ci de cate te ridici. Curajul e libertate, vis, magie. Pluteste in curaj si vei simti magia vietii !

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *