Acceptarea de sine

Cred ca primul pas si cel mai important in iubirea de sine, este acceptarea de sine. Acceptarea a tot ceea ce esti, a mix-ului format din bine si rau care coexista in tine. Nu e usor, mai ales daca ai alergat mult timp dupa iluzia perfectiunii. Presupune sa lasi deoparte eforturile de a parea in ochii celorlalti mai mult decat esti. Sa lasi minciunile deoparte, sa nu ii mai minti nici pe ceilalti, nici pe tine. Sa ramana doar adevarul din tine si sa fie suficient. Sa fii recunoscator pentru perfectiunea si imperfectiunea ta in acelasi timp. Fii doar ce esti tu, natural, fara efort ! Poti ? Necesita curaj, maturitate, determinare, asumare, consecventa.

Constientizarea si fructificarea calitatilor

  • Ce ai frumos in tine ? Pentru ce parti din tine esti recunoscator ?
  • Ce vine din tine in mod natural, fara eforturi ?
  • Din ce vine ”magia” ta ?
  • La ce ti se spune ca esti bun ? Pentru ce primesti aprecieri ?
  • Ce din tine poate contribui la o lume mai buna ?
  • Ce din tine te poate duce mai aproape de visul tau, de menirea ta?

Imbratiseaza-ti darurile ! Nu iti bate joc de ele, nu te speria de ele, nu le minimaliza importanta, nu le cuantifica in putine sau multe. Si daca gasesti o singura calitate, poate fi atat de puternica, incat sa faca diferenta in viata ta si in lume. Dar crede-ma pe cuvant ca vei gasi mai multe, trebuie doar sa vrei sa le cauti. Sa nu cumva sa nu le vezi pe cele pe care le ai, caci alergi dupa altele pe care vrei sa le dobandesti, sau pe care le vezi la altii. Calitatilor pe care le ai, acorda-le credit, libertate de exprimare, creste-le si vezi unde te duc. Fa rai din ce ai !

Acceptarea defectelor si munca cu ele

  • Cum te-ai descrie intr-o discutie sincera cu tine ?
  • Ce din tine iti saboteaza cresterea ?
  • De ce parti din tine te rusinezi ?
  • Ce din tine ascunzi ?
  • Ce ti se reproseaza de catre cei din jur ?
  • Ce din tine nu e 100% real ? Ce fortezi ?
  • Cat % esti aparenta si cat % esenta?

Cu calitatile putem jongla usor, dar cand ajungem la defecte, ajungem la partea dificila. Doare sa gasesti lucruri negative in tine, caci ti se distruge imaginea pe care ai incercat sa ti-o creezi despre tine, se prabuseste ”PERFECTIUNEA”. Doare si constientizarea, dar mai ales munca cu lucrul respectiv, pentru a-l ajusta, a-l elimina sau a-l transforma in ceva pozitiv.

Asumarea a tot ceea ce esti inseamna sa nu mai pastrezi secrete despre tine, fapte cu care sa te rusinezi, sa nu mai existe tabu-uri. Sa iti imbratisezi calitatile si defectele. Sa nu mai incerci sa vinzi o imagine perfecta, dar falsa, ci sa iti asumi o imagine imperfecta, dar reala. Sa iti dai voie sa fii o carte deschisa, fara retineri, fara frici.

La nivel fizic

Am inteles de curand sa nu ma mai identific prea mult cu corpul meu, caci e doar un vehicul si spune prea putin despre mine. Societatea ma invatase altceva in toti anii astia, ma invatase ca fizicul e primul lucru dupa care esti respectat, catalogat si judecat, inainte de orice altceva ai avea de aratat si de oferit lumii. Personal, m-am hotarat sa imi focusez atentia, energia, pe ceva mai important decat cum arat in ochii oamenilor care nu stiu nimic despre mine. Ma intereseaza cum arat real in ochii mei si ai oamenilor care chiar au habar cine sunt.

La nivel fizic, eram setata pe ideea ca trebuie sa fii ”draguta”, prezentabila, frumoasa, ca sa fii acceptata. Si am facut eforturi constante ca sa fiu acceptata, sa ma integrez. Pana acum cativa ani, cand mi-am dat seama ca am obosit si am inceput sa renunt usor la aparente. Am inceput, insa nu a fost suficient.

Daca in trecut alergam dupa tratamente, proceduri, operatii care trebuiau sa imi faca corpul si chipul sa arate mai bine, acum am renuntat sa mai fac eforturi in sensul asta. Sunt asa cum sunt si sunt chiar recunoscatoare pentru asta. Nu te poti lupta cu timpul, cu imbatranirea, e un proces perfect normal pe care trebuie sa il accepti ca atare, cu recunostinta. Dar te poti lupta ca superficialitatea sa nu puna stapanire pe tine. Focusul sa iti fie pe interior, caci acolo e valoarea ta, acolo esti de fapt tu.

Am decis sa fac o schimbare

Nu imi amintesc sa fi iesit vreodata din casa, mai ales intr-un mediu public, nemachiata. Interactionand mai mult cu oameni in ultimul timp, am vazut multe femei care isi purtau naturaletea, imperfectiunile cu acceptare. Am stiut ca asta imi doresc si pentru mine, insa nu ma simteam pregatita inca. Cum vine timpul pentru orice, mi-am propus sa incep sa fiu asa cum sunt, fara artificii. Si usor-usor sa imi devina rutina. Ca o dovada de incredere, respect, acceptare si iubire fata de mine si fata de Dumnezeu, a carui creatie sunt.

Cu atat mai mult, cu cat de cateva luni, am gasit un loc in care nu esti iubit, acceptat, integrat pentru exterior, ci doar pentru ca esti, pentru ‘ce’ esti, pentru ca esti suflet, pentru ca esti parte din tot. Asa ca prind incredere sa fiu cat mai naturala, reala, asumata, sincera. Sa fiu eu, dincolo de tot ce asteapta societatea de la mine. Societatea nu prea mi-a dat nimic, in schimb mi-a luat multe lucruri, pe care intentionez sa le recuperez.

De azi nu vreau sa ii mai transmit Lui Dumnezeu ca sunt mica, plina de imperfectiuni, neimportanta, neputincioasa. Nu vreau sa ii mai critic creatia, ci sa am grija de ea si sa o cresc in cel mai frumos mod, atat pentru mine cat si pentru cei din jurul meu. Deci…. suntem ce suntem. Sa fim ok cu asta, pentru binele nostru, in deplina acceptare si recunostinta. Suntem mult, oricat de putin am vedea noi uneori in oglinzile noastre defecte. Astazi eu arunc mastile la gunoi, nu mai am nevoie de ele. TU ?

Abordarea mea

Eu m-am expus public, progresiv, lucru care este incredibil de eliberator. Sunt la inceputul unui proces, dar ca si o dovada de asumare, gandita intr-un mod constructiv atat pentru mine, cat si pentru ceilalti, mi-am propus ca in introspectia pe care am inceput-o, fiecare lucru pe care il gasesc in mine si care nu imi place, va face subiectul unui articol. Tot ce nu e ok in mine va fi public, in speranta ca experientele mele vor ajuta mai departe. Asumarea interioara a inceput la mine din luna martie, odata cu camp-urile de meditatie https://www.lifeandspiritualcamp.com/. M-am dezgolit de secrete, experiente, dureri, defecte si o fac in continuare, in mod constant, lucru pe care vi-l recomand si voua.

Articolul a pornit de la un subiect sensibil pentru mine, desi pare o prostie. M-am luptat cu acneea in cea mai urata forma a ei timp de 15 ani, mi-a restrictionat interactiunea cu oamenii si m-a tinut blocata in intimitatea casei mele mult timp. Desi pare ceva superficial, m-a afectat enorm, nu doar fizic, ci si psihic, emotional. Doar cine a trecut prin asa ceva poate intelege. A lasat multe semne in mine si pe mine, semne pe care m-am focusat sa le ascund de ochii lumii, insa nu si de ai mei. Abia acum am aflat ca in spatele fiecarei boli sta o problema emotionala cate striga spre a fi rezolvata. De fapt, ma luptam cu mine, cu tot ceea ce eram și mi-am reprimat sa fiu.

Acceptarea de sine este o cheie importanta spre tine, spre crestere, spre iubire. Pentru rezultate frumoase si profunde, articolul se cere a fi servit impreuna cu acesta : https://adriana-maria.ro/lipsa-de-incredere-in-noi/. Drum minunat prin viata si o crestere frumoasa !

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.