Surditatea brusc instalata/hipoacuzie

by

Surditatea brusc instalata

11-1

Surditatea brusc instalata este o urgenta medicala importanta deoarece prognosticul depinde de tratamentul promp si imediat (printr-un tratament de 24-48 de ore se poate redobandi auzul). Importanta acestei afectiuni consta in faptul ca netratata prompt ea se permanentizeaza. Printre cauzele care duc la intarzierea tratamentului se numara frecventele greseli de diagnostic datorate in special faptului ca pacientii trateaza superficial aceasta afectiune, crezand ca au urechea infundata din cauza unei simple raceli. Insa hipoacuzia brusc instalata poate fi privita si ca un simptom comun mai multor afectiuni.

Surditatea brusc instalata este definita ca o pierdere neurosenzoriala de auz , care a aparut de maxim 72 de ore. Cauza este o afectare a functiei celulelor ciliate din urechea interna, responsabile cu transformarea vibratiilor sonore in stimul nervos. In functie de durata actiunii cauzei care a produs surditatea si de precocitatea tratamentului, afectarea acestor celule poate fi tranzitorie sau definitiva.

Până în prezent nu se cunosc cu certitudine nici etiologia bolii, nici fiziopatogenia și nici tratamentul curativ care să determine cu certitudine o recuperare auditivă satisfăcătoare. Incidenţa SBI a fost estimată la 5-20 cazuri/100.000 persoane/an.

Diagnosticul de surditate brusc instalată idiopatică este unul de excludere, care nu poate fi stabilit decât după eliminarea pe rând a factorilor cauzali posibili, cum ar fi etiologia virală, vasculară, traumatică, autoimună și stresul oxidativ. Există încă un tratament eficient unanim acceptat corticoterapia este în momentul de față utilizată preponderent. Surditatea brusc instalata apare de regula la o singura ureche; hipoacuzia brusc instalata bilaterala  este rara.

Cauzele surditatii brusc instalate

Exista cateva cauze posibile, insa nici una nu explica pe deplin procesul care duce la instalarea brusca a hipoacuziei. In multe cazuri nu poate fi identificata o cauza determinanta.

Teoria infectioasa sustine afectarea labirintului cohlear de catre patogeni ca  virusul urlian (oreion), mycoplasma, rar in boala Lime, in meningita cauzata de meningococ sau criptococ, encefalite, sifilis, rubeola, toxoplasmoza, varicela, sau adenovirusuri, (citomegalovirus sau HIV). O mare importanta este atribuita infectiilor virale deoarece studii histopatologice asupra osului temporal de la pacienti cu surditate brusc instalata au descoperit leziuni degenerative ale cohleei, asemanatoare cu cele provocate de infectiile virale.

Un alt mecanism este reprezentat de afectarea autoimuna a urechii interne. Colita ulcerativa, lupusul sistemic eritematos, poliarterita nodoasa, sarcoidoza, sindromul Cogan, granulomatoza Wegener  sunt boli autoimune care au fost asociate cu aparitia hipoacuziei neurosenzoriale, de multe ori progresiva, aceasta sugerand ipoteza lezarii imun mediate a cohleei.

ototoxiceOtotoxicitatea: Toxinele asociate cu scadere de auz sunt aminoglicozidele (neomicina, kanamicina, amikacina, gentamicina, viomicina, tobramicina, vancomicina), medicamentele chemoterapice (antineoplazice), in special cele care contin platina (cisplatin, carboplatin), salicilatii in doze mari, chinina (ultimele doua substante avand un efect temporar). Printre alte cauze toxice se pot include si muscaturile de sarpe.

Tulburarile circulatorii: cauza vasculara a fost sugerata de anumite particularitati anatomice ale cohleei, care depinde extrem de mult de fluxul vascular ce-i asigura oxigenarea si astfel functionarea normala. Mecanisme ca embolia, tromboza, vasospasmul duc la alterarea fluxului vascular catre cohlee. Exista si anumite boli vasculare asociate cu surditate brusc instalata: insuficienta circulatorie vertebrobazilara, bypass-ul cardiopulmonar, macroglobulinemia Waldenström, anumite forme de leucemie.

Traumatismele (lovituri ale capului) cu fracturarea osului temporal  sau prin producerea unei fistule perilimfatice pot de asemenea sa produca surditate brusc instalata. Trauma sonora apartine tot etiologiei traumatice.

Bolile neurologice incluse in cauzele acestui sindrom sunt scleroza multipla, migrena, ischemia teritoriului pontin, tumorile de unghi pontocerebelos.

Cauzele tumorale includ neurinomul de acustic si hipoacuzia contralaterala secundara chirurgiei neurinomului de acustic, metastazele in osul temporal (conductul auditiv intern), mielomul, leucemia, meningita carcinomatoasa.

Tulburarile circulatorii
Cauza vasculara a fost sugerata de anumite particularitati anatomice ale cohleei, care depinde extrem de mult de fluxul vascular ce-i asigura oxigenarea si astfel functionarea normala. Mecanisme ca embolia, tromboza, vasospasmul duc la alterarea fluxului vascular catre cohlee.

Trauma sonora
Telefoanele mobile sunt deosebit de nocive pentru auz. O trauma sonora nu este obligatorie sa fie mare, dar daca traumatismul sonor este pe timp indelungat produce leziuni in urechea interna. Asa se face ca, dupa o noapte intreaga petrecuta in discoteca unde bubuie boxele, unii pot sa constate ca le-a disparut auzul.

Simptome
– bolnavul acuza instalarea brusca a surditatii, in decurs de cateva secunde, minute sau ore, dimineata la trezirea din somn;
– tinitus = tiuitul urechilor;
– ameteli.

Diagnosticul de surditate brusc instalată se poate stabili doar după o evaluare completă a pacientului, fiind necesară spitalizarea acestuia într-o clinică de otorinolaringologie, pentru:

– evaluarea stării generale de sănătate: investigaţii paraclinice (analize laborator);

– evaluarea funcţiei auditive prin audiometrie şi teste de audiţie: acumetria fonică, acumetria instrumentală, audiometria tonală liminară şi audiometria vocală, impedancemetrie, TEOAE (otoemisiuni acustice), PEATC (potenţiale evocate acustice de trunchi cerebral);

– investigaţii imagistice: CT, RMN;

– consultaţii de specialitate prin colaborare interdisciplinară, în funcţie de particularităţile cazului (consult cardiologic, neurologic).

Dificultatea identificării mecanismului de apariţie a acestei afecţiuni a determinat imposibilitatea stabilirii, până în prezent, a unui tratament eficient, care să asigure cu certitudine o recuperare auditivă satisfăcătoare după administrare.

Deşi nu există încă un tratament eficient unanim acceptat, corticoterapia sistemică este, în momentul de faţă, utilizată preponderent. Doza optimă de administrat nu se cunoaşte, iar mecanismul de acţiune al corticoizilor la nivelul urechii interne este incomplet elucidat, dar unele studii efectuate în ultimii ani au raportat că niveluri crescute ale concentraţiei corticoizilor la nivel cohlear se asociază cu o recuperare auditivă post-terapeutică mai bună. Apare, astfel, necesitatea continuării studiilor clinice, pentru a determina volumul şi concentraţia terapeutică de corticoid ce ar avea ca rezultat o recuperare auditivă semnificativă.

Scaderea auzului (hipoacuzia)

Hipoacuzie – cauze posibile, simptome asociate, factori favorizanti :

  • dop de cerumen – poate exista in ambele urechi
    • simptome asociate : senzatia de infundare a urechii, vocea proprie se „aude in cap” (autofonie);
  • otita externa
    • simptome asociate : durerea pulsatila spontana si la palpare, secretia auriculara, roseata si tumefiere locale
  • afectarea izolata a timpanului
    • inflamatorie : miringita (in gripa)
    • traumatica : corpi straini introdusi in conductul auditiv extern (agrafe, betisoare igienice, bete de chibrit, etc.), lovitura cu palma peste ureche
  • disfunctia tubara acuta
    • simptome asociate : senzatia de infundare zgomote in urechea afectata, durere.
      Poate fi precipitata de combinatia : altitudine (zborul cu avionul, mers pe munte), infectie respiratorie superioara acuta (rinita, sinuzita, etc.)
  • otite, otomastoidite acute
    • durerea, secretia auriculara(daca timpanul este perforat), modificari locale (bombare in spatele pavilionului urechii), starea generala afectata (febra), eventual o infectie respiratorie superioara recenta / concomitenta
  • traumatisme – contextul instalarii scaderii auditive este evocator
    • accidente de circulatie, lovituri la nivelul craniului, urechii
    • traume sonore acute (explozii, zgomote puternice)
    • barotrauma (modificari de presiune) – scafandri, piloti
    • socuri electrice (accidente casnice, profesionale, fulger)
    • boli infectioase – virale, bacteriene, parazitare (zona zoster, oreion, scarlatina, toxoplasmoza, sifilis, SIDA, etc.)
  • medicamente ototoxice – este afectat auzul la ambele urechi
    • simptpme asociate : zgomote in urechi, ameteli
    • medicamente : aminoglicozide, diuretice, salicilati, citostatice, tuberculostatice, antidepresive, etc.
  • cauza psihogena (isterie, stress acut sau cronic)
  • surditatea brusc instalata – de cauza vasculara, virala
    • zgomote in urechea afectata
  • cauze endocrinologice : hipotiroidism 

INTERVIU

”Milioane de oameni din întreaga lume sunt afectați de o boală din ce în ce mai răspândită: hipoacuzia neurosenzorială. Pierderea auzului într-un grad mai mic sau mai mare reprezintă o problemă pentru oricine, dar există soluții pentru tratarea afecțiunii. Despre ce este vorba aflăm din interviul realizat de Gabriel Tudor cu audiologul Anca Modan, de la Centrul de Protezare Auditivă «Audiologos» din București.

  • Ce este hipoacuzia neurosenzorială?

Este un tip de pierdere auditivă datorată funcționării defectuoase a nervului auditiv și a etajelor nervoase superioare, adică trunchiul cerebral sau interpretarea la nivelul scoarței cerebrale.

  • Ce tratamente există la această oră pentru hipoacuzia neurosenzorială?

Fiind vorba despre o afectare a nervului, în principiu tratamentul este protetic, adică prin protezare auditivă sau implant cohlear.

  • Este cazul hipoacuziei profunde o condamnare la surditate pe viață a pacientului sau mai există șanse ca el să-și poată recăpăta auzul?

În general, prin „surditate” înțelegem lipsa oricărui prag auditiv. Hipoacuzia presupune existența unui prag auditiv care poate fi folosit. Cu cât depistăm mai devreme, pentru copii de exemplu, hipoacuzia cu atât se poate interveni în așa fel încât ei să se dezvolte cât mai aproape de normal. Deci nu, nu reprezintă o condamnare!

  • Ce este implantul cohlear și cui i se recomandă?

Implantul cohlear este un dispozitiv electronic. Este, după cum îi spune și numele, parțial implantabil. Există o parte care se implantează în zona mastoidiană, sub piele, și o parte activă – procesorul de sunet – care rămâne la exterior.

  • Cum funcționează dispozitivul și ce presupune implantarea?

Acest dispozitiv are, așa cum am spus, partea pasivă, cea internă, și partea activă, este un minicomputer înglobat într-un procesor. În partea aceasta externă practic stimulează, după anumiți algoritmi, partea implantată, în așa fel încât auzul pacientului – acela natural, pe cale acustică – este înlocuit de un auz electronic, puțin robotizat, dar îi permite să aibă în continuare o senzație de auz. Implantarea în sine presupune o intervenție chirurgicală care durează între o oră și trei ore de obicei, cu riscuri ca pentru orice altă operație, în principal riscurile anestezice, dar bineînțeles că trebuie ținut cont de starea de sănătate a pacientului și luate în considerare toate aceste aspecte ale sănătății lui.

  • În ce măsură implantul cohlear redă auzul unui pacient cu hipoacuzie?

Dacă implantarea se face la momentul potrivit, există și aici niște algoritmi de aplicat, adică idealul ar fi până la un an jumate, bine ar fi până la trei ani – pentru copii vorbim – există șanse de recuperare 100%. Pentru adulții care au surzit undeva pe parcursul vieții, la fel, algoritmul este să nu fi trecut mai mult de o treime din vârsta pacientului fără să audă, adică pentru un om de 30 de ani să nu fi trecut mai mult de 10 ani de când a surzit. Cu alte cuvinte, cu cât este depistată problema mai repede și efectuat implantul, cu atât mai multe șanse are omul să audă…

  • Cât costă intervenția și cât la sută este decontată de stat?

Intervenția în sine, ca serviciu medical, în principiu este gratuită prin asigurările pe care le plătim cu toții. Din punct de vedere al dispozitivului, există un program național de recuperare a deficiențelor neurosenzoriale – așa se numește – și în cadrul acestui program pacientului hipoacuzic îi este oferit un implant gratuit, el altminteri costând în jur de 25.000€.

  • Există liste de așteptare și pentru pacienții care au nevoie de un implant cohlear? Cât timp trebuie să aștepte?

Da, există liste de așteptare, dar având în vedere că există mai multe centre de implantare cohleară, este bine ca un pacient să se informeze la toate aceste centre existente, astfel încât perioada de așteptare să nu depășească câteva luni, două-trei luni.

  • Unde se pot realiza la noi intervențiile de acest gen?

Există câteva centre în țară. Sunt trei centre în București – la Spitalul Clinic Colțea, Spitalul de copii „Marie Curie” și Institutul de Fonoaudiologie „Dr. Dorin Hociotă” – la Iași la Spitalul Clinic de Recuperare, La Spitalul Județean Cluj, la Timișoara, la Spitalul Județean Târgu Mureș. Sigur, există și clinici private unde se poate apela pentru acest implant contracost.

  • După implantare, pacientul aude ca un om sănătos sau urmează o perioadă de recuperare, de adaptare la noua situație?

Urmează o perioadă destul de lungă de adaptare. Gândiți-vă că practic, la copii noi ne referim făcând distincție între vârsta auditivă și vârsta cronologică. Dacă un copil e implantat la trei ani, practic vârsta lui auditivă de atunci e de nou-născut. De atunci începem să luăm în calcul faptul că aude și ne așteptăm ca la un copil normal să audă cam peste un an, un an jumate să vedem că începe să și pronunțe ceva. Dacă ne referim la adulți, situația diferă destul de mult de la caz la caz. Am văzut adulți care se simt excelent încă de la activare și înțeleg fără niciun fel de problemă și adulți care, având plasticitate cerebrală mai scăzută, au nevoie de o perioadă mai îndelungată, cam de un an până să înceapă să audă corect.

  • Cât la sută din auzul unui om sănătos poate asigura, în cel mai bun caz, un implant cohlear?

În cazul implantării cohleare bilaterale, șansele de a auzi în limite normale sunt foarte mari. Dacă vorbim de o implantare unilaterală, ca prag de auz urechea respectivă va auzi în limite normale, dar orientarea în spațiu va fi afectată, adică pacientul o să audă, o să înțeleagă, dar n-o să știe exact de unde se vorbește.

  • Există contraindicații pentru intervenția implantării?

Există. Din păcate, sunt afecțiuni care contraindică implantarea cohleară. De exemplu, pentru pacienții care au avut meningită se produce osificarea cohleei, ceea ce bineînțeles că nu mai permite instalarea lanțului de electrozi, că totul este osificat în cohlee. De asemenea, dacă pacientul are probleme majore de sănătate care nu-i permit să fie supus unei intervenții chirurgicale.

  • Cum ar fi…

Sunt boli de inimă, malformații cardiace la copii care contraindică o anestezie timp de o oră sau două, cât durează operația. Mai sunt anumite boli metabolice care și ele pot contraindica, dar în principiu sunt contraindicații destul de restrânse ca număr.

  • Care este durata de valabilitate, de funcționare a unui implant cohlear?

Implanturile cohleare sunt gândite să funcționeze tot restul vieții pacientului, dacă ne referim la partea internă, partea implantabilă. Partea externă este upgradabilă, adică o dată la doi-trei ani tehnologia avansează și pacientul poate să achiziționeze ceva mai performant și de actualitate la momentul respectiv. În cazul în care totuși implantul, știu eu, se defectează, se poate face operație de explant și reimplanta.

  • Aceste părți consumabile, să spunem, ale unui implant cohlear vor fi cumpărate din banii pacientului sau sunt asigurate prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate?

Din păcate, Casa Națională nu acoperă niciun fel de consumabil pentru implantul cohlear. ”

 

 

 

 

 

 

 

 

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *