Replica mea la invidia lor

by

In ultimii ani am cunoscut multi oameni, dintre care doar femeile m-au dezamagit profund. Se zice ca barbatii nu au scrupule si sentimente, ca se comporta josnic… partial adevarat. Dar femeile sunt infinit peste ei.

Femei pe care le-am vazut in trecere de cateva ori, incearca sa ma analizeze pe bucatele sa imi gaseasca defectele : ”e pitica, e slaba, are buzele prea mari, are cosuri”. Se presupune ca ar trebui sa fim toti perfecti? Daca v-as traduce frustrarile astea ar insemna ”as vrea sa fiu ca ea/in locul ei”. Stati linistite ca am defecte din belsug si nu mi-e rusine cu ele, sunt impacata, ma afisez cu ele tinand capul sus. Telul meu nu e perfectiunea, ci fericirea, pe care azi cand scriu articolul asta, o simt din plin.

”Nu e cine stie ce, nu stiu de ce sta cu ea” cand aud chestia asta, sau vad o atitudine care denota asta, ma amuz cel mai tare. Mie asta imi denota prostie. Cine esti tu sa faci comparatie intre oameni, ce stii tu despre ei ca sa le aprobi sau dezaprobi relatia? Invidia isi face de cap si iti iese prin piele? Ia o pastila pentru alergia ta la fericirea si bunastarea altora. Ce ma recomanda? Fara a vrea neaparat sa ma laud, ma recomanda multe lucruri:

  • ma recomanda perceptia mea despre o relatie.
  • dedicarea si devotamentul/ loialitatea si sacrificiul/implicarea si ajutorul/
  • ma recomanda valorile pe care le-am pus primele in bagaj atunci cand am plecat de acasa, si am pornit cu un om pe propriul nostru drum.
  • ma recomanda faptul ca nu am fost culeasa de pe strazi, din cluburi, sau din alte relatii. Omul de langa mine, m-a gasit acasa, si desi copil fara experienta  in relatii la 18 ani, a vazut in mine suficiente lucruri bune cat sa stie ca putem construi ceva impreuna.  Si am construit timp de aproape 9 ani de zile, ne-am facut trecerea de la adolescenti la oameni maturi impreuna, ne-am cunoscut, ne-am apropiat din ce in ce mai mult, ne-am fost alaturi.
  • ma recomanda faptul ca nu am fugit niciodata dupa bani, cum face majoritatea acum. Nu am plecat la drum cu un om bogat, totul a fost facut pe parcurs. Am vazut doar ambitie si determinare in ochii lui atunci si mi-a fost mai mult decat suficient.
  • la noi, ”la bine si la rau” nu e vreun citat dintr-o carte, vreo promisiune S.F, ci un fapt concret.

Am multe calitati, de care partenerul se bucura. Am multe defecte, cu care el s-a obisnuit, pe care le-a acceptat. La fel si eu , referitor la el. Ne-am acceptat cu totul, cu calitati si defecte. Suntem mai mult decat vad in trecere oamenii care nu ne cunosc si mai mult decat pot niste ochi rautaciosi sa aprecieze.

Am incercat sa leg prietenii, am ascultat si am dat sfaturi, am ajutat cat am putut si am dat salarii, unor femei care mi-au demonstrat cu timpul ca ma invidiau profund, ma barfeau, se bucurau de beneficiile pe care le aducea falsitatea lor vrand sa para fete bune, neajutorate, incercate de viata. Am fost mai mult decat ok cu persoane care au facut tot ce le-a trecut prin cap si ce le-a stat in putinta ca sa isi insuseasca viata mea, fara noroc insa. Cand am deschis salonul stiam ca voi lucra cu femei si va fi greu. A fost mai greu decat mi-am imaginat, atat cu parte din cliente cat si angajate. Dar nu regret nimic, pentru ca asta a fost trecerea mea de la copil naiv la femeie matura. As face-o din nou.

Sunt mai mult decat experimentata, cunosc tipurile de femei, fac asocieri si  comparatii. Imi dau seama dupa 2 priviri si 3 cuvinte ce tip de femeie esti, chiar daca nu iti dau de inteles asta. Am fost naiva, acum stiu la ce sa ma astept de la fiecare om in parte si astfel nu ma mai surprinde nicio actiune. Nu ma mai las afectata de vorbele si actiunile unor oameni frustrati, invidiosi, fara principii. Asa am renuntat la la tentativele de a pune bazele unor prietenii.

Nu e ca si cand comportamentul unor femei m-ar mai deranja, de cele mai multe ori am doar un deja-vu, sau ma amuz.  Poate nu ma ajuta fata, dar citesc oamenii foarte bine acum. E foarte greu sa mai fiu pacalita de cineva… Nu simt nevoia sa raspund la indoielile, nemultumirile lor, frustrarile unora dar un deja-vu recent m-a convins sa scriu articolul asta.  In trecut speram sa pot sa ”educ” persoanele astea care nu fac cinste speciei feminine. Acum stiu ca e imposibil si am invatat ca  pot doar sa le ignor, pentru fericirea mea.

Mi se spune des sa nu mai povestesc atatea lucruri din viata personala, din experientele traite. Am mereu acelasi raspuns : ”Nu mi-e rusine cu nicio actiune de-a mea, sau cu vreun lucru care mi s-a intamplat.  Daca sa povestesc o intamplare prin care am trecut ajuta macar un om, sunt mai mult decat multumita. Sunt foarte sincera  pentru ca nu am nimic de ascuns si nici nu stau sa ma gandesc ce parere  vor avea oamenii dupa ce le povestesc ceva. Nu ma hranesc cu parerile oamenilor. Viata e mai mult de atat”

Nu poti fi invidios si fericit in acelasi timp 🙂

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *