Dupa 9 luni urmeaza…..Nasterea

Am ales cezariana ca mod de a naste, avand si niste motive medicale, dar si ca preferinta a mea. Fiecare e liber sa aleaga cum i se pare mai bine sa isi aduca copilul pe lume. Contrar a ceea ce crede toata lumea, cezariana nu este varianta usoara. Nici nasterea naturala nu e. Cu cateva exceptii ce tin de particularitatile fiecareia, nu prea e nicio metoda usoara de a-ti aduce copilul pe lume. Daca se inventeaza vreuna, as face vreo 10 copii ūüôā

M-am internat in spital cu o zi inainte de data programata, mi s-au facut cateva analize, am completat ceva foi si am asteptat ziua cea mare. Nu am avut voie sa mananc cu 6 ore inainte de operatie si sa beau cu 2 ore. Dupa operatie am avut voie sa beau apa, compot neindulcit si iaurt… desi par iachh, mi se pareau raiul pe pamant :))

M-am schimbat in camasa de operatie, mi s-a pus branula, am mers in sala si am facut anestezia locala, care spre uimirea mea nu a durut. L-a inceput aveam o stare de panica nestiind cum se vor desfasura lucrurile, dar imediat ce s-au apucat de operat m-am linistit pentru ca am vazut ca nu simt nimic.  Mi se administrau permanent diverse substante prin branula. Singurul lucru pe care l-am simtit a fost atunci cand imi apasau pe burta sa traga copilul, se misca putin si masa cu mine, m-am speriat oarecum dar nu a durut nimic. A urmat un Oac-oac, in cateva minute mi-au aratat copilul pret de cateva secunde, l-am pupat si am asteptat incheierea  procedurilor. O intamplare amuzanta de aici ar fi ca am rugat pe cineva din echipa medicala sa imi faca si mie niste poze bebelusului- le-am descoperit dupa 1 ora puse pe facebook :))))

Am fost transferata la Terapie Intensiva unde am stat vreo 6 ore dupa care m-au transferat in salon. Ar fi fost nevoie sa stau mai mult acolo, pt ca picioarele imi erau inca amortite, dar din lipsa de locuri…. Singurele lucruri care m-au durut in prima zi au fost cand m-au mutat de pe masa de operatie pe targa, apoi de pe targa pe patul de la Terapie intensiva, apoi pe patul din salon (procedura era ridicare-aruncare, foarte rapida pentru un om tocmai iesit din operatie- credeam ca imi voi pierde tot sangele din corp si organele). Am mai avut parte la Terapie Intensiva de cel mai traumatizant episod : nu stiu ce s-a intamplat, nu mi s-a explicat, dar au venit 2 doamne, s-au uitat la operatie, au vorbit ceva intre ele¬† foarte nervoase, cum ca nu au facut ceva ceva colegele lor, nu m-au curatat de sange cred si s-au apucat amandoua sa imi apese pe burta, extrem de tare, mai tare decat limita suportabilitatii, fiind si foarte nervoase. Am scos niste sunete, desi incercam cu toate puterile sa ma abtin; burta mea tocmai taiata nu era pregatita pt framantat cozonaci pe ea… Ma asteptam sa mi se faca rau din secunda in secunda, deja incepusem sa transpir, sa ametesc si credeam ca voi lesina. Am reusit cumva sa rezist si procedurile lor au incetat. De aici incolo, nu mai exista durere care sa imi dea batai de cap daca am putut suporta asta.

Nu am avut dureri dupa operatie, nu am abuzat nici de calmantele din spital, insa atunci cand ma miscam, cand incercam sa ma ridic din pat sau sa ma asez in el….era groaznic.¬† Cu greu am reusit sa ma mobilizez sa merg la baie dupa ce mi-a fost scoasa sonda. Mergeam super-aplecata, super-incet, tinandu-mi cu o mana burta¬† si aveam impresia ca in orice moment mi se va rupe operatia si imi vor iesi pe acolo toate cele :))) Acum rad, atunci aproape ca plageam… Dupa operatie este foarte important primul scaun, dupa care inceteaza si parte din restrictiile alimentare. La mine, spun fara nicio rusine dupa ce am trecut prin tot ce am trecut, a fost un travaliu dureros de 3 ore in care spuneam rugaciuni in baie. Am trecut si peste episodul asta si am primit liber la mancare, lucru care m-a ajutat sa ma pun mai bine pe picioare.

In ziua a doua, desi¬† nu eram in stare sa am grija de mine, mi-a fost adus si copilul in salon, care a ramas cu mine pana la externare, pentru ca doamnele de acolo nu au mai vrut sa il ia inapoi…. de ca sa aiba ele grija de el, cand teoretic puteam eu ? Teoretic, pentru ca practic as fi avut eu nevoie de cineva sa aiba grija de mine. Cred ca asta m-a si mobilizat sa imi revin cat mai repede, faptul ca trebuia sa am grija de el. Nu am dormit mai deloc, eram stresata ca dura cateva minute pana ma dadeam jos din pat sa ajung la bebelus daca plangea, nu stiam cum sa ii dau sa manance… si totusi am reusit sa trecem cu bine de zilele din spital care au fost groaznice pentru amandoi. Sa mai mentionez ca nu s-a schimbat¬† lenjeria de pat in 3 zile, fiind¬† proaspat operata, sangerand si avand copilul cu mine… ? Gunoiul nu s-a luat in 3 zile… (veneau si luau doar pampersii, ii selectau din gunoi si lasau resturile de mancare, tampoane, vata acolo).¬† Visam efectiv la momentul in care ne vom externa si mi-era frica sa nu ne imbolnavim din cauza gunoiului din baie…se spala pe jos, insa gunoiul de la baie nu se lua ! Toate astea in conditiile in care e un spital chipurile dintre cele mai bune.

Personalul in mare parte nu a fost prea amabil, spre deloc. Am renuntat la ideea de privat cand am avut risc de nastere prematura, dar nu as mai alege spitalul de stat din nou.¬† Daca puteti alege dintre stat si privat, alegeti¬† o varianta buna pentru privat, pentru binele vostru si al bebelusului. Am invatat in ziua externarii cum se alapteaza de la o doamna draguta. Puteam sa alaptez mai demult, dar cine sa ma ajute ? Seringile cu lapte le luam repede doar daca o pandeam pe doamna de la biberonerie cand era acolo; daca ceream, puteam astepta si cu orele. Plus ca si ele se administrau intr-un anume mod (cand dadeau ele seringa¬† bebelusul termina in 10 secunde, eu ma puteam chinui si o ora pt o seringa). La fel, cine sa te invete? Bebelusul meu nu a mancat mai deloc cat am fost internati, dar am recuperat acasa, unde am invatat noi singurei cum se fac lucrurile pe care ar fi fost frumos sa ni le explice cineva. M-as fi asteptat de la un personal care lucreaza intr-un spital doar cu bebelusi sa fie mai amabil, mai accesibil… Singurii de care am fost super multumita au fost doctora mea, anestezistul si 2 asistente;¬† 4 persoane din cateva zeci pe care le-am intalnit in zilele astea.

Pentru ca m-am fortat maxim sa ma misc, cu fiecare zi care trecea ma simteam mai in putere, mergeam mai mult, ma ridicam mai repede si stateam mai dreapta.¬† M-a ajutat mult ca am purtat o centura inca din spital, mi-a dat mai multa mobilitate si rezistenta (pozitionata peste fund si peste plaga- NU peste burta !) La externare eram cat de cat ok, peste inca 3 zile eram bine, dar recuperarea totala o simt acum la o sapt dupa externare. Acum pot face efort, am mobilitate, ma simt normala… Au fost grele zilele dupa operatie, asa cum am tot auzit, dar altceva e cand simti pe pielea proprie.¬† Primele zile chiar ai nevoie de cineva sa fie prin preajma si sa te ajute.

Estetic… Am intrat in spital cu 71 kg, deci 19 kg acumulate in sarcina. Am iesit cu 63. S-au pierdut la nastere doar 8 kg, desi eu ma asteptam sa fie mai multe…sau mai bine spus speram. La 2 saptamani de la nastere s-au mai pierdut 4 kg, la 1 luna 6 kg pierdute. Am ramas cu o burta proeminenta, mai mare decat ma asteptam, de care sper sa scap cat mai repede. Are un aspect neplacut, fleasc, presarat cu usoare vergeturi. Dunga maro de pe mijloc e inca prezenta. Taietura e destul de mica,¬† finuta as spune eu, nu se vede de lenjerie, prin urmare nu ma deranjeaza chiar deloc. Cam asta a fost experienta mea.

Cineva spunea : ”E nevoie de 9 luni sa devii mama si de inca 9 luni sa redevii femeie”. Am devenit mama, am sufletul plin, iar in curand incepe procesul prin care ma voi simti din nou bine in pielea mea ūüôā

LasńÉ un rńÉspuns

Adresa ta de email nu va fi publicatńÉ. C√Ęmpurile obligatorii sunt marcate cu *