De azi am un handicap…

by

Diagnostic : surditate unilaterala brusc instalata. (+ altele pe care le pastrez pentru mine).  Cauza: necunoscuta. Imbunatatire dupa 11 zile de spitalizare : 0%.  Brusc, dureri, ameteli, chin , spital, analize, tratament, disperare, nerabdare- acceptare.

Nu m-am gandit niciodata ca m-as putea imbolnavi, mereu m-am considerat puternica. Si in nici un caz ca mi-as putea pierde din simturi – credeam ca asta se intampla doar in filme. Am tratat sanatatea ca pe un bun garantat si acum am avut parte de surpriza vietii mele. Sanatatea, simturile, viata- NU va sunt garantate.  Daca esti un om sanatos, poti iesi pe usa dimineata , cu un zambet larg, respirand fericire- nu ai nevoie de nimic altceva.

Nu pot merge in cluburi, supermarket-uri sau alte locuri publice deoarece zgomotele de acolo sunt stresante pentru mine acum si imi provoaca o puternica durere de cap. Ma simt bine doar in linistea casei mele. In urechea cu problema am un zgomot  deranjant permanent, chiar si atunci cand dorm. Nu stiu din ce directie vin sunetele, iar daca se aud mai multe sunete in acelasi timp nu ma pot concentra pe niciunul.  Nu stiu unde se afla telefonul meu atunci cand suna si nu-mi aud alarmele daca dorm pe partea cu urechea functionala. Am inceput sa citesc pe buze, pentru a fi sigura ca ceea ce aud este corect. Sunt mai reticenta acum in a comunica cu oamenii…

Astazi am avut o intamplare draguta cu catelusa mea, care de cand a inceput aceasta problema a fost mai dragastoasa decat oricand. Mi-a sunat  telefonul, pe care nu il aud mereu, iar ea s-a dus langa el, indicandu-mi astfel locul in care se afla…Am vazut-o putin agitata , dar nu am dat importanta. Vazand ca nu se face inteleasa , a inceput sa latre. Am auzit, am mers la ea, am vazut telefonul… am zambit – stiu ca e o minune in viata mea din toate sensurile 🙂

Ma voi obisnui cu situatia si ma voi ambitiona si mai mult sa fac lucruri mai frumoase. Vreau sa fiu un nume scris cu majuscule in domeniile pe care vreau sa le cuceresc, un suflet cald in ochii celor dragi, un partener de drum devotat, o mama model in ochii copiilor ce vor veni. O sa pot, cum au putut si altii… Sunt oameni care trec prin suferinte mai mari de atat, care inving un handicap mai mare decat al meu, oameni pe care soarta incearca sa ii stoarca de viata … si totusi sunt multi oameni triumfatori. La ei o sa ma raportez, cu ei o sa ma compar.

Am avut placerea sa cunosc inca 2 persoane  si neplacerea pentru ca aveau aceeasi problema ca si mine. Pentru cei ce sunt pusi la incercare de catre viata, la fel ca si mine :

 Cunosc nedumerirea, nelinistea, durerea, intrebarile si putina speranta ce mai ramane… Cunosc si momentul cand baza in doctori dispare si ramane doar Dumnezeu. Si uneori cel in care ramai doar tu… Suntem datori sa speram mereu la rezolvare dar suntem datori si sa acceptam si sa ne obisnuim cu noile conditii de viata in cazul in care nu exista rezolvare.

             Nu suntem singuri. Poate nu o sa ne inteleaga lumea durerea…dar important e sa ne intelegem noi. Poate nu o sa ne inteleaga lumea gravitatea problemei, dar nici nu trebuie… le-am forta prea mult imaginatia incercand sa le descriem o viata fara sunet. Ei nu sunt pregatiti pentru asta, dar noi, cumva, trebuie sa fim. Nu incerca sa te faci inteles altora, incearca sa te accepti tu. Oamenii vor fi oricum departe de a intelege, iar cei apropiati, cei care conteaza, vor invata odata cu tine cum ai nevoie sa iti fie alaturi. 

            Oricate ti-ar fura viata, iti va ramane vesnic tot ce vine din suflet. Arata-i ca si-a ales gresit persoana, mergand cu fruntea sus si zambetul pe buze dupa fiecare lupta pe care o porti. Cred cu tarie ca viata are si ea orgoliul ei si la un moment dat va obosi sa te tot loveasca. Iti va ramane mereu puterea de a o lua de la capat, indiferent prin cate nenorociri iti e dat sa treci si cate experiente vor vrea sa iti puna capac.

            ”De ce eu ?” Poate pentru ca tu esti suficient de stabil incat sa simti doar adierea de vant si sa nu iti fie smulsa radacina. Poate ca lucrurile rele se intampla oamenilor care  le pot depasi… poate ca avem nevoie de lectii, de piedici… sau doar sa ne reorientam si sa ne regasim. Indiferent de  motiv e datoria noastra sa luptam pentru viata, fericirea si pasiunile noastre. Doar in noi exista puterea de a face dintr-un ”-”, un ”+”. Nu te lasa pana nu ii arati vietii tot ce poti ! Cat timp ai viata in tine, poti face orice !

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *