Update de 6 luni.

Update  de 6 luni. post thumbnail image

Intentionam sa scriu cate 1 articol pe fiecare luna … Rad si eu cand ma gandesc ce planuri mari aveam. Timpul nu mai e prietenul meu de ceva vreme…

Organizarea Oricat ai aseza lucrurile, oricate cumparaturi ai face si oricat te-ai pregati, prima perioada va fi cu siguranta haotica… Nu ai ce iti trebuie la indemana, iti lipsesc lucruri, nu stii cum se face ceva, inveti sa folosesti diverse, etc… Unde se mai adauga si faptul ca trebuie sa executi toate lucrurile repede, ca sa nu superi bebelusul si sa inceapa sa planga….Toate sunt normale, dati-va putin timp. Totul se aliniaza cumva, chiar daca in momentele acelea nu vezi luminita de la capatul tunelului.

Stresul –  Toata sarcina te-ai stresat sa mananci ce trebuie,  sa nu faci efort, sa faci analizele, sa treaca timpul mai repede si sa fie bebe sanatos. Toate spunem ca ne vom linisti dupa ce vom naste si ne vom vedea copilul. Desi nu ai crede, stresul mare abia acum incepe, dupa ce bebe isi face aparitia. Unde se mai adauga si toate fricile/intrebarile de inceput, iese un haos total (doarme prea mult/putin, respira, a mancat prea mult/putin, de ce sughite/ de ce stranuta/, de ce tine ochii inchisi, de ce plange, a facut pipi/caca cat trebuie, de ce vomita, ii e prea frig/prea cald ? etc). Meseria de mamica e de departe cea mai complicata…Inarmati-va cu rabadare si calm.

Ajutorul- Dupa oboseala de dupa nastere si zilele in spital, clar ai nevoie de ajutor acasa. Initial ziceam ca ma voi ocupa exclusiv de micut, dar dupa cateva zile am inteles importanta ajutoarelor. Femeile au niste super-puteri, dar un nou-nascut iti mananca fiecare secunda si fiecare strop de energie.  Singurul meu rasfat zilnic era o baie scurta, nu prea aveam timp sa mananc si sa ma hidratez, iar de somn nu mai vorbesc. Mi-am dat seama ca nu o sa fac fata in stilul asta, asa ca am profitat de ajutorul bunicii. A durat putin pana am studiat felul in care are grija de el, ca sa pot sta linistita si chiar sa pot pleca de acasa atunci cand bebe ramane cu bunica. Putina pauza meseriei de mamica este absolut necesara pt  bunastarea psihica.

Mama ar trebui sa aiba un ragaz in care sa fie doar femeie (sa poata face lucruri care ii fac placere, sa se poate ocupa si de ea asa cum facea inainte de existenta micutului membru). Daca nu beneficiaza de niste clipe libere, se consuma, este mai trista si devine un robotel care doar  isi  indeplineste sarcinile. Eu am vazut pe pielea mea, daca am 1 ora libera si pot iesi pana afara chiar si sa cumpar de mancare, schimb peisajul si ma intorc cu alta energie si alta dispozitie.

Cresterea unui copil nu este o treaba pt un singur om; este un lucru foarte solicitant, stresant, obositor. Este nevoie ca tatal si/sau bunicii sa se implice, sa ajute mama, ca ea sa se poata concentra fericita si odihnita, pe dezvoltarea lui emotionala.

Bebelusul – cel putin al meu, nu a fost atat de firav cum ma asteptam. Nu am fost stresata de cate ori l-am luat in brate, iar gatul si l-a tinut destul de bine si singurel.  Am avut senzatia de la inceput ca am de-a face cu un baiat mare, nu a fost bebelus cum imi imaginam, lucru care m-a facut sa fiu si eu mult mai relaxata simtindu-l puternic. PS: luati haine mai mari, e si mai comod pt ei sa poarte ceva mai lejer, sunt si mai usor de imbracat pt noi si cresc repede rauuuuuu- plus ca marimile nu coincid la toate hainutele. Noi purtam acum si hainute de 1- 1,5 ani.

Progresele de acum- 6 luni :

  • Ma ajuta cand il imbrac, isi ridica picioarele cand ii pun pampersul. Este tare fericit cand il schimb.
  • Ii place enorm sa se priveasca in oglinda… nu stiu cu cine seamana :))
  • Incearca sa isi tina biberonul si singurel.
  • Pofteste la orice ne vede ca mancam sau bem.
  • A inceput sa invete sa isi mai bage suzeta si singur atunci cand ii pica in apropiere si poate ajunge la ea.
  • Dupa 3 luni a inceput sa vrea sa se ridice in fundulet. Acum la 6 luni  face foarte multe jumatati de ridicari, abdomene cum le spun eu 🙂 Probabil s-a plictisit de statul pe spate  si vrea sa treaca la activitati mai interesante. Chiar si atunci cand sta in fund, sprijinit de ceva,  incearca sa se ridice si mai mult.  Daca vrei sa te joci cu manutele lui, smecherul te prinde de ele si te foloseste ca sprijin ca sa se ridice 😛 . Sta destul de mult in fundulet, sprijinit de ceva, dar nu se poate ridica si nu se poate sustine in totalitate singur… nici nu am insistat sa ii grabesc procesul, de frica, ci l-am lasat in ritmul lui. 
  • A facut si primii pasi, nu singur bineinteles, ci sustinut de noi.
  • Vorbeste- in reprize interminabile, cateodata de unul singur, alteori purtam un dialog civilizat; uneori ma cearta, alteori maraie nemultumit, rareori- spre niciodata plange. Se bucura taaaare mult cand vorbesc si eu in limba lui, sau imit ce spune. Cateodata  isi spune singur o poveste inainte de culcare 😛 Cu o zi inainte sa faca 5 luni, a zis MAMA 🙂 de 3 ori chiar, clar, legat, dragut 🙂
  • Zambeste- E un zambarici adorabil. Cand il vad cum zambeste, imi dau restart oricat de obosita as fi 🙂 Se bucura enorm cand  se trezeste iar eu ma duc la el si ma vede. Se bucura cand vorbesc cu el, cand ii fac masaj, cand vede ca ii pregatesc masa, sau cand il plimb in brate prin toata casa ca el sa poata inspecta tot.
  • Nu se mai sperie usor. La inceput la orice zgomot se speria si ridica manutele. Acum suntem baieti mari 🙂
  • E independent de mult. Nu are nevoie de mine in preajma lui ca sa adoarma, ba chiar pare ca il agita si il deranjeaza daca ii invadez spatiul cand vine vorba de somn… decat in perioada scurta in care avea dureri de burtica parea ca are nevoie de compania mea, in rest adoarme singurel, vorbeste si se joaca si singur.
  • Daca la inceput nu suporta sa ii tai unghiile si sa il curat pe fata, acum, dupa indelungi incercari, am descoperit ca daca ii vorbesc, cant sau distrag atentia, ia totul ca pe un joc si reusesc sa fac ce am de facut fara tipete.
  • Adora sa ii facem baie, eu pun asta si pe seama buretilor pt baie, care il ajuta sa aiba o pozitie relaxanta.
  • De curand si-a descoperit picioarele si se tot apleaca sa le prinda si sa se joace cu degetele.
  • Tot de curand a descoperit o metoda prin care isi poate convinge parintii sa faca ce vrea el. Metoda ”Bolnavul” :))) Cand nu ii convine ceva, tuseste pana rezolva parintii problema :))) Macar nu plange 😛
  • Ii place mult muzica. Fie ca ii pun eu o muzica linistitoare inainte de somn, fie ca isi canta singur la un pian de jucarie, fie ca punem melodii vesele, e tare atent si vesel.
  • De pe la 4 luni ne supara gingiile. Jucariile de ros nu prea i-au placut, asa ca a experimentat rosul degetelor proprii. A inceput cu 1, iar acum am ajuns la performanta de ros 5 degete in acelasi timp :)))
  • Acum, la 6 luni , avem 72 cm si 9,200 kg.

Mancarea- Bebe este mancacios, am reusit aproape de la inceput sa ne formam un program de masa la 3 ore si a luat in greutate mai mult decat bine.  1 luna si jumatate bebelusul a mancat doar lapte matern, dar din biberon. Mie varianta asta mi s-a parut mai usoara pt amandoi: dureaza mai putin, bebe mananca mai usor (de 7 ori mai usor decat la san), pozitiile de muls sunt mult mai confortabile decat cele de alaptat, mai ales ca am ramas cu dureri de spate din sarcina. Alt avantaj e ca poti iesi afara, iar bebele are mancarea pregatita.  Alimentatia permisa in alaptare, nu prea este…. Toate restrictiile mi-au cam dat batai de cap. Unde se mai adauga si oboseala si lipsa de timp, nu m-am alimentat si hidratat cum trebuia si cred ca asta a fost cauza disparitiei laptelui.

Apoi bebe a trecut pe formula de lapte Humana AntiColic, care la noi a functionat bine. Ii dadeam sa manance la 3h, iar acum, dupa mustrarea d-nei dr pediatru, de la 4 luni ii dau la cerere. E foarte important sa ai un medic pediatru de care sa asculti inca de la inceput… eu am dat-o putin in  bara, alaptandu-l la program, nu la cerere. Dupa ce i-am schimbat programul, mi am dat seama ca il fortam sa manance 3 mese in plus fata de cele pe care le cere el, motiv pt care acum este putin ”pufosel”. Sper sa reusim sa remediem greseala…  La 4 luni am schimbat laptele cu Humana 1, iar la 5 luni jumatate cu Humana 2.

Colicii–  am avut la inceput cateva zile in care nu reuseam sa il linistesc si sa il adorm pe bebe, zile pe care le-am asociat cu colicii… Am avut si 1 zi terorizanta, pe care nu o sa o uit prea curand, pe care am asociat-o cu Espumisan,pe care l-am intrerupt a doua zi. Am inceput sa ii dau Baby Jarrow si de atunci totul a fost perfect. Bebe nu a mai avut dureri de burtica, iar noi am avut liniste. La recomandarea pediatrului am adaugat si Infacol, care l-a ajutat in elimanarea gazelor. Totul a fost perfect de atunci.

Programul de somn– la inceput nu exista. De pe la 2 luni a inceput sa doarma pe timpul noptii mai mult, din ce in ce mai mult, iar de pe la 3 luni pot sa spun ca dorm si eu pe langa el chiar bine. Acum doarme cam de la orele 20 pana la 7-8 dimineata.  Pentru mine e MI-NU-NAT.

Adoarme in carucior -putin leganat, pe perna in pat, cu suzeta… ma folosesc si de melodii pt bebelusi, lumina slaba, sunete albe… asta ca si ajutoare, dar atunci cand ii e somn adoarme pur si simplu; mai nou isi acopera cu mana unul din ochi si asta e semnul ca vrea sa doarma si sa nu fie deranjat.

Bebe a dormit in dormitorul nostru maxim 2 saptamani.  Am decis sa doarma singur, in alta camera, pentru ca linistea si intunericul erau conditii esentiale pt un somn bun.  Timpul ne-a demonstrat ca am luat decizia corecta. Este foarte independent acum, adoarme singur , poate petrece timp si singur, nu trebuie sa fiu 100% din timp langa el, ceea ce mi se pare minunat, pentru ca in afara de bebelus ai nevoie de timp pt treburi casnice si pt tine.

Iesitul afara– Toata lumea te streseaza inca din maternitate cu scosul afara zilnic. Eu am nascut spre sfarsitul lui octombrie si mi s-a parut ca era destul de racoare pt el, asa ca l-am tinut in casa vreo 4 luni de zile ( exceptii- iesirile la doctor sau plimbarile pe la bunici). Asta si pt ca a fost acea epidemie de gripa de care mi-a fost chiar teama.

Da, mi-a sarit toata lumea in cap, m-au stresat toti ca nu e bine, ca nu o sa aiba imunitate, o sa se imbolnaveasca mereu etc. A fost decizia mea si punct. De la 4 luni am inceput sa il scot prin fata blocului, prin parc, chiar si la mall. Ei , ce sa vezi, nu s-a imbolnavit deloc. Si asta in conditiile in care el niciodata nu a fost prea gros imbracat, nu ii dau mereu fes in cap,  iar acasa sta in tricou si pantaloni scurti, exclus sosete.

Animalele de companie- Doctorul spune: daca pe durata sarcinii, mama a stat in prezenta unui animalut, poate sta si bebelusul. La inceput in primele zile acasa, Bella ma incurca destul de tare… ea era foarte dornica sa ne jucam, sa stea numai pe langa mine, iar eu nu stiam cum sa ma descurc mai repede si mai bine cu bebelusul. Am trimis o intr-o scurta vacanta… :)))

Dupa vreo saptamana am adus o inapoi si am incercat sa vedem cum o scoatem la capat cu toti membrii familiei… Cu toata parerea de rau, ma incurca si ma stresa destul de tare… se aseza in locurile unde statea copilul, nu prea ma mai asculta, cum lipseam 1 minut se ducea la el si il lingea, iar uneori aveam impresia ca avea intentia de a-l musca de picioare.  Imi lasa par peste tot, o mai apuca latratul  si trezea copilul, toata ziua strigam la ea si ea facea lucrurile parca in ciuda mea. Nu mai povestesc si faptul ca era fetita si avea acea perioada….

Ma straduiam sa fac un mediu curat pentru bebelus, iar ea parca strica tot… suna urat, dar asta este adevarul. Era groaznic, sufletul meu de mama nu era deloc linistit. Dupa nastere m-am schimbat si eu, imi doresc tot ce e mai bine pentru bebelus in primul rand. Nu mi-am pus problema sa renunt la ea inainte, dar dupa ce ne-am chinuit sa convietuim impreuna fara succes, am renuntat temporar la ea. Poate dupa ce mai creste bebe, si Bella nu va mai reprezenta un pericol pt el,  o vom aduce din nou acasa.

Vaccinul- a fost o intreaga aventura cu vaccinul de 2 luni. Cand implinea 2 luni a racit si l-am amanat, apoi nu mai era vaccinul pe stoc, dupa l-am cumparat noi din farmacie, dar l-am suspectat de o noua raceala si intr-un final am reusit sa il facem la 3 luni jumatate… Dupa vaccin am avut putina febra care a trecut imediat dupa administrarea de Panadol. S-a decalat si vaccinul de 4 luni, pe care l-am facut la 6 luni. Bebe a plans putin la primul vaccin, dar a doua oara am fost tare mandra sa il vad foarte cuminte. Am baiat mare si curajos 🙂

Luna 1- a fost cea mai grea… a fost de initiere, de acomodare, presarat cu stres si frici. 

Luna 2- de a-ti intra in mana, a-ti forma o rutina, de a forma o conexiune cu bebelusul

Luna 3 – de evolutie, de relaxare, de imbunatatire, de cunoastere constienta.  

Lunile 4, 5, 6- de MIERE ! Sa vedem ce va urma ! 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *