1 an de blog !!!! Inceputuri…

by

A trecut tare repede… 1 an si 65 de articole. In spatele fiecarui articol sta o experienta de-a mea, pentru ca nu pot scrie despre lucruri pe care nu le cunosc, pe care nu le-am testat sau trait. Parca ieri mi-am luat inima in dinti  sa spun ce gandesc, dupa ce 25 ani m-am obisnuit sa imi tin parerile pentru mine si sa le exprim doar daca sunt intrebata…

Am un regret, pe care il pot exemplifica cel mai bine dand un exemplu din perioada scolii : de n-ori mi s-a intamplat ca profesorii sa ne puna o intrebare, sa ne ceara un punct de vedere, iar eu sa stiu raspunsul corect sau sa am o idee/viziune deosebita, dar…. sa nu am curaj sa ma exprim. Nu stiu nici acum care era cauza acestui blocaj… poate nu aveam destula incredere in mine, sau nu aveam destul curaj ”sa ies in fata” cu ideile si viziunea mea. Frustrarea cand alti colegi erau felicitati pentru raspunsul pe care il stiam si eu, dar nu am fost in stare sa il exprim, sau pentru o idee poate mai slaba decat a mea, era mare dar nu suficient cat sa ma activeze. Mi-am propus sa fiu mai vocala si cu ajutorul blogului, am reusit. Mi-am promis ca imi voi spune MEREU punctul de vedere, indiferent ca este apreciat sau nu.

Am inceput blogul in cea mai grea perioada din viata mea… Mi-a tinut de cald, mi-a tinut companie cand ma simteam foarte singura si mi-a fost refugiu… m-am concentrat asupra lui cand cealalta varianta era sa ma gandesc la problemele pe care le aveam si sa cad in depresie, din nou… Ma entuziasmam enorm cand aveam cate o idee, sau cand ma lovea inspiratia. Unele articole le-am scris cu lacrimi in ochi…

La inceput nu aveam asteptari…  Am inceput asta pentru ca am vrut sa ma descarc, sa arat ca ma recomanda si altceva decat tineretea si frumusetea de care avem parte din plin in zilele noastre, sa ma expun eu, ca si pachet de idei, principii, moralitate, etica… eu ca si reprezentare a omului de la tara, modern si educat, care lupta sa isi pastreze pachetul de valori intact, intr-o lume care functioneaza dupa alte reguli. L-am facut ca un jurnal, pentru linistea sufletului meu. Am scris cand aveam nevoie sa spun ceva si nu aveam cui,  reprezentand pentru mine o eliberare.

Dar pe parcurs am inceput sa primesc pareri, incurajari- putine (pentru ca oamenii nu sunt prea darnici in complimente, unii citesc ‘pe ascuns’, de parca ar fi rusinos sa citesti un blog, iar altii digera mai greu sinceritatea si felul direct in care ma exprim) dar suficiente cat sa vad ca ii ajut pe altii.  Si cum sa nu te tii de treaba, cand vezi ca fara prea mare efort, facand ce iti place, te ajuti pe tine si pe alti oameni ?!

M-am bucurat ca un copil de fiecare vizualizare, like sau share asa cum se bucura o mama cand ii complimenteaza cineva copilul. Cred ca am dansat prin casa la primele 100 vizualizari, apoi 500, apoi 1000… Am ajutat/motivat/inspirat oameni sa isi regaseasca optimismul, sa treaca peste impactul produs de boli, sa isi ia permisul de conducere, sa se simta intelesi in anumite aspecte, sa isi faca si ei blog-uri…etc

Nu cred ca gresesc cand spun ca pana la momentul asta, blogul e cea mai mare realizare a mea. Aprecierile legate de el au valorat enorm pentru mine. Cand primesc un compliment de ordin estetic ma bucur 1% din cat ma bucura o apreciere legata de ce scriu. Fiecare mesaj primit, sau vizualizari  in plus… au efectul unui castig la Loto 🙂

Va multumesc, pentru ca datorita voua sunt mai determinata sa continui si azi am mai multa incredere in mine !

PS: o sa vina si cartea intr-o zi, promit ! 🙂

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *